Managementul proiectelor

Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

Managementul proiectelor

Managementul proiectelor este disciplina planificarii, organizarii si gestionarii resurselor in vederea indeplinirii cu succes a telurilor si obiectivelor specifice proiectului. Acesta este strans legat adesea si uneori se impleteste cu Managementul programelor.

Proiectul reprezinta un efort de mobilizare, cu inceput si sfarsit bine definite (de regula restrictionat prin termen, putand fi si prin finantare sau livrari), asumat in vederea atingerii unor teluri si obiective specifice si cu scopul aducerii unor schimbari benefice sau de valoare adaugata. Caracterul temporar al proiectelor contrasteaza cu afacerile (sau operatiunile) obisnuite, care sunt activitati curente repetitive, permanente sau semi-permanente, destinate realizarii de produse sau asigurarii service-ului. In practica, se constata adesea ca gestionarea acestor doua sisteme se face in mod diferit si in consecinta presupune dezvoltarea unor abilitati tehnice distincte si impune separarea celor doua variante de management.

Un prim obiectiv al Managementului proiectelor este atingerea telurilor si obiectivelor proiectului cu respectarea restrictiilor previzionate pentru proiect. Restrictiile tipice sunt: “aria de cuprindere a temei” (obiectiv si amploare), durata si fondurile alocate. Al doilea obiectiv – cu mult mai ambitios – il constituie optimizarea alocarii si integrarii intrarilor necesare atingerii abiectivelor ante-definite.

Istoria Managementului proiectelor

Managementul proiectelor se practica inca din vremea civilizatiilor lumii antice. Pana in jurul anului 1900, proiectele din domeniul constructiilor civile au fost in general gestionate de insisi arhitectii si inginerii constructori implicati in respectivele lucrari, cum au fost Vitruvius (secolul I iH), Christopher Wren (1632-1723), Thomas Telford (1757-1834) si Isambard Kingdom Brunel (1806-1859). Dar de-abia din 1950, organizatiile au inceput sa aplice in mod sistematic, in cadrul proiectelor complexe, instrumente si metede ale managementului proiectelor.

Ca disciplina, Managementul proiectelor s-a dezvoltat in varii domenii aplicative, cuprinzand: constructiile, diverse ramuri ingineresti si domeniul apararii. Cei doi inaintasi ai disciplinei Managementului proiectelor sunt: Henry Gantt, tatal metodelor de planificare si urmarire, cunoscut ca utilizator al diagramelor Gantt, in calitate de instrumente ale Managementului proiectelor si Henri Fayol, cel care a stabilit cele 5 functii ale managementului, considerate a fi fundamentul corpului de cunostinte asociat Managementului proiectelor / programelor. Este cunoscut faptul ca amandoi au studiat teoria lui Frederick Winslow Taylor privitoare la Managementul stiintific.Acesta este considerat a fi un precursor al utilizarii instrumentelor moderne specifice Managementului proiectelor, cuprinzand WBS-ul (Work Breakdown Structure = Structura de descompunere a activitatii) si alocarea resurselor.

Anul 1950 marcheaza epoca de inceput a Managementului proiectelor. Chiar inainte de aceasta data, in Statele Unite, au existat proiecte care au fost gestionate ad-hoc pe baza Diagramelor Gantt si a metodelor si instrumentelor de informare. La acel moment, fusesera elaborate doua modele matematice pentru planificarea proiectelor:

- “Metoda drumului critic” (CPM = Critical Path Method), dezvoltat printr-un “joint venture” de corporatiile DuPont si Rand , in cadrul proiectelor de asigurare a intretinerii intreprinderilor si
- PERT, dezvoltat de Booz-Allen si Hamilton, ca parte a programului Fortelor Navale ale Statelor Unite, privind rachetele balistice Polaris cu lansare de pe submarin (impreuna cu Corporatia Lockheed).

Aceste metode matematice s-au raspandit cu repeziciune in multe intreprinderi private.

Procese

În mod tradiţional, Managementul proiectelor include: patru sau cinci grupuri de procese şi un sistem de control. Indiferent de metoda sau terminologia uzitată, sunt folosite aceleaşi procese de bază ale managementului proiectelor.

În cazul proiectelor cuprinzând un important element de explorare (de ex. Cercetare şi Dezvoltare), aceste etape pot fi suplimentate cu puncte de decizie (du-te mai departe / nu te duce) la care continuarea proiectului este dezbătută şi se ia o hotărâre. Un exemplu îl constituie modelul Etape-Porţi.

Iniţierea

Procesul de iniţiere determină natura şi aria de cuprindere ale proiectului. Dacă această etapă nu se realizează în bune condiţiuni, nu există motive să credem că proiectul va avea succes în confruntarea cu cerinţele impuse de mediul de afaceri. Aspectele cheie care se cer a fi îndeplinite de proiect în acest context sunt înţelegerea mediului de afaceri şi asigurările luate că toate verificările (controlele) necesare au fost încorporate în proiect. Toate deficienţele vor fi raportate, cu recomandări care să permită remedierea lor.

Faza de iniţiere trebuie să cuprindă un plan, care va acoperi următoarele domenii:

Planificarea şi proiectarea

După etapa de iniţiere, planificarea proiectului se face cu un grad de detaliere corespunzător. Scopul principal este planificarea adecvată a timpului, costului şi resurselor, astfel încât, pe parcursul execuţiei proiectului, să se poată estima cantitatea de muncă necesară şi să se poată gestiona în mod efectiv riscul. Ca şi în cazul Grupului proceselor de iniţiere, un eşec în realizarea unei planificări adecvate reduce în mare măsură şansele ca proiectul să-şi atingă ţintele cu succes.